Nume Popular - Plãticã Înfãţişare Are corpul plat, înalt și turtit de unde i se trage si numele. Solzii mici ce o acoperă lasă un loc liber pe coama spatelui, modificându-se astfel coloritul in funcție de mediul în care trăiește pestele. În consecință, în apele curgătoare, spatele este verzui-cenușiu cu lateralele albăstrui, si devine mai închis la culoare in cele stagnante. Stil Viaţã Este un peste de banc, fricos ți leneș, puțin plimbăreț, mai degrabă sedentar, preferând să staționeze timp îndelungat in același loc. Se hrănește cu viermi, râme, larve roșii de mal (larve de libelulă), materii vegetale si organisme în descompunere.
Pescuitul plăticii pe cursurile apelor curgătoare trebuie făcut in locurile cu apa liniștita si adâncimi de pană la 1,5m. Trebuie căutata pe fundul apei intru-cât prefera malul, solul cu argila moale si vegetația cu granulație mică.
Primăvara si toamna preferă locurile cu ape calde. La sfârșitul lunii septembrie o găsim numai la adâncime, unde remanenta calorica a solului ii oferă căldura necesara. Vara o regăsim tot la adânc, când apele sunt limpezi. In apele stătătoare habitează in locuri cu fund nisipos-mâlos, lângă perdele de stuf si papura, in ochiurile formate de vegetație si printre plantele emerse.
Se folosesc aceleași scule de pescuit ca pentru roșioara, se prefera insă plutele mai lungi, datorita faptului ca plătica pleacă cu momeala, culcând pluta, fapt care este mai ușor de sesizat. Momeala cel mai des folosita este buchetul de viermuși, se mai folosește si bobița de pâine frământată cu mămăligă. Momeala preferată a plăticii sunt larvele de libelulă.
Poate ajunge, în condiții favorabile, de la 20-40 cm și 0,200-1 kg la 40-50 cm si 1,5-3 kg.
Lungimea minima admisa a plăticii ce poate fi reținută după capturare este de 25 cm.
|
