Nume Popular - Porcușor
Înfãţişare Specie de talie mica, este larg răspândită și supusă unei puternice variabilități, atât geografice, cât și ecologice. Este prezent în apele din întreaga Europa, iar la noi în țară îl întâlnim in toate apele, de la munte până la șes.
Porcușorul are corpul fusiform, comprimat ușor medio-lateral și acoperit cu solzi cicloizi mijlocii. Capul este puternic, botul obtuz, fruntea bombată, gura este inferioară, semilunară. La comisura buzelor este prezentă câte o mustață, în general scurtă. Ochii sunt mici, amplasați pe părțile laterale ale capului, în treimea lui superioară. Corpul are o lungime de 6-12 cm și o greutate de 10-30 g. Fața superioară a corpului este cenușie-verzuie închisă, având regiunea capului cea mai intens pigmentată. Pe flancuri se pot sesiza 7-10 pete de culoare închisă, de mărimi variabile. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt prezente pete întunecate, așezate pe mai multe rânduri. Solzii de la nivelul liniei laterale sunt tiviți cu negru și cu două pete de culoare închisă, amplasate una sus și una jos. Pe partea ventrală, culoarea este alb-gălbuie. Pigmentația este mai intensă în apele bogate in substanțe organice.
Stil Viaţã Se reproduce din aprilie până în iunie, când femela depune 1000-3000 icre de culoare rozalie și un diametru de 2 mm. Icrele sunt depuse pe pietre în zone cu curent puternic, dar se reproduce și în ape stătătoare. Pentru unele zone, reproducerea se prelungește până în iulie.
Se hrănește cu larve de insecte, purici de apa, viermi si moluște, iar uneori consumă și alge.
Specie foarte plastică, se adaptează ușor la cele mai diverse condiții, atât în apele curgătoare, cât și în cele stagnante, de preferință în cele care au contact direct cu apele curgătoare. Prezintă o variabilitate morfologica mare chiar și pe cursul aceluiași râu, în amonte, exemplarele au corpul mai alungit comparativ cu cele din zona din aval. Preferă pâraiele mici, mai mult sau mai puțin mâloase din regiunea submontana si colinara, sau cursurile superioare ale râurilor mici ce izvorăsc la câmpie. Pentru iernat, își caută locuri adânci, înfigându-se în substrat și amorțind acolo până primăvara.
Fiind o specie de talie și greutate mică, nu prezintă importantă economică decât locală, deși carnea este destul de apreciata.
Nu există restricții privind dimensiunea capturii.
