apa din zonele colinare are o viteză mai redusă de deplasare, este mai adâncă, bine oxigenată, cu valori de 6-8 mg/litru și cantități mai mari de săruri minerale, care variază de la un curs la altul de apă de la 100 la 200 mg/litru.
Temperatura Apei este mai ridicată față de zona precedentă, cu variații mai mari între sezoane și cu transparență mai redusă, în funcție de anotimp. Adâncimea Apei este cuprinsă între 30-80 cm, albia este mai largă și cu fundul predominant nisipos, iar în zonele mai liniștite, vatra bazinului poate fi chiar nămoloasă.
În mod obișnuit, un mal este mai înalt și cu vegetație lemnoasă tipică altitudinii, între care putem menționa arinii,
< sălciile etc., iar celălalt mal are o pantă lină ușor submersibil în caz de precipitații abundente, permițând astfel scurgerea surplusului de apă, acționând ca o supapă de refulare (fig. 12.).
Urmare a vitezei mai reduse de deplasare a Apei, a temperaturii mai ridicate și a substanțelor organice și minerale mai numeroase, se dezvoltă o floră și o faună bogată, care determină o densitate mai mare a faunei piscicole.
Conținutul de oxigen este supus unor variații permanente, determinat de influența pe care o au așezările omenești din apropierea acestora sau chiar de unele exploatații de diferite tipuri, care-și pun amprenta asupra vieții peștilor din aceste zone.
Zona scobarului
În această regiune, specia principală este reprezentată fie de scobar (Chondostroma nasus), de unde și numele zonei, cât și de mreană (Barbus barbus). Apele din aceste zone mai cuprind și alte specii de pești, dintre care putem menționa: cleanul (Leuciscus cephalus), avatul (Aspius aspius), plătica (Abramis brama), văduvița (Leuciscus idus), linul (Tinca linca), știuca (Exos lucius), babușca (Rutilus rutilus), somnul (Silurus glanis), sau bibanul (Perca jluviatilis).
|
